luni, 9 aprilie 2012

poem pierdut

Solzul peştelui lăcrimând
Pământiul se curăţă se piaptănă
Târzii sunt frigurile, zgomotul
Iarba crescând de Florii
O, Doamne-n păcat nu te ştiu
Se treieră grâul, fierul e roşu E sătul verbul de tine este fluid Te hodină Doamne Crucea asta a înverzit
Maică inimă de fier când ora adastă zăgazul
Atât Viermele urcă cu liftul, e-n tranzit, poporul tăue urât Biografia acestui metal este falsul din vasul taină în ştreang tăinuind Maică,
sună ceasul curând , scoală pe Tatăl Cântă cocoşul un drum prăfuind
Nu şi nu.De trei ori nu, să nu plângi
Focul din lemn-sunetul spart, iată omul Şanţul săpat
Vin apele mari: vine-mă şi prinde-mă, ah..mamă ce hoit ce de păsări s-au mai nuntit
Blestemul în haină de vineri cu guler scrobit Femeie din şapte cîntă cocoşul doar cerul e proaspăt vopsit
Leoaica în cuşcă de sinele pietrei întunecat