Pământul ca o scrisoare
Gardurile sunt mici sare gândul ia urma distanței apoi lasă un semn crengi rupte uneori semne de apă
Dincolo de numele tău locuiește altă chemare
Am început scriere nouă la Satul cu păsări dimineața ascult cântece în fiecare parcă aud vocea ta lumea pe aici e mai puțin înaltă mașinile nu scot fum inima mea e ca un peco pui nu bani ci un carton cu cifre multe linii subțiri vine Domnul citește
fac plinul
merg mai departe
Dacă văd îngeri în visul meu pe care îl țin ascuns încep să mă tem Nu mai crește iarbă înaltă din om rugăciunile sunt tot mai scurte mă grăbesc vine Domnul mă vede
zic: După tine Doamne
El îmi desenează un copac pe frunte
În ochii Lui crește un măr
merg mai departe
Suie sunet spre piatră se adună morarii beau întâi tărie apoi își freacă mâinile curge din ele începutul se ridică o casă înaltă poate sosește Domnul îmi zic ...îl aștept...nu vine
las uși deschise poate că vine
El merge mai departe
Strig
Stai...stai la masa mea îi zic în timpul Lui nu al meu strig din nou dar El merge dincolo de mărul privirilor mele
El... e ca o scrisoare
pământul
Hagerstown/Maryland/USA,11 octombrie dupăamiază
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu