umbra m-ar tăia mărunt și m-ar face
bucățele
până când spre nunta zilei s-a
înstrăina cu ele
aș rămâne în sfârșit distanța din
care-am sosit
ce-a-mpărțit cândva durere altădată
numai miere
peste care a plâns mama când a-ntins Domnului cana
umbra a mușcat - ea fuge
se cutremură pământul
se zidește nou cuvântul
până când se naște pruncul
Doamne! iată te-aș ruga
să mă dai de înger să mă-ndepărtezi de fulger
însetând de legătură ducând setea de la gură
până s-ajungă acasă...
pasărea ca o mireasă
(2 mai 2014, Mănăstirea Slănic)
