despre începutul de pasere Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi apa este adâncă peştele are casa deasupra în valuri în scorbura unui copac stă ascunsă vederea iată iubito câţi ochi clipesc printre păsări nu-mi spune mai bine taci şi fă cuib vine o lebădă vine cineva care poartă numele tău iubito n-am de unde să ştiu până când Mâinile sunt fiinţe cu degete lungi oamenii pot pleca urma lor calcă uşor peste ape pe noi nu setea ne opreşte din drum ci numai teama că am putea deveni
miercuri, 12 iunie 2013
surrender
tot mai strâns ține umbra pasul meu
tot mai dincolo se-arată frigului doar înălțarea
poate tu când plec poate e de vină marea
când sub valul caselor stă nisipul oaselor
vine și bate în uși gândul altul este glasul
cere de mâncare-i dau ia și pleacă și nu scoate un cuvânt
poate tu când plec poate e de vină ceasul
e acela care bate ora fixă în alt timp din alt pământ
de-ai fi fost mirarea mea iarba unui alt târziu
n-aș mai fi venit nici din mort cum nici din viu
aș fi luat cu mine aer și o altă primăvară
ce o urc din nou în mine undeva pe altă scară
nunta e pe terminate se arată îngerii vor darul
să îl dea ei se grăbesc să ajungă urmelor
lângă poarta umbrelor
acasă
nu era închipuirea
era parcă o mireasă
ea...iubireahttps://www.youtube.com/watch?v=NjvHtF3gl9k