miercuri, 27 februarie 2013

Lele Floare un’ te duci ?!


                                                    



 

Nu îmi stă în fire să învîrt manivela la maşina de tocat pentru cîrnaţi dar, azi fac o excepţie, fie măcar pentru prietenii de la Ton Detectiv. M-am trezit anul trecut cu doi copilaşi îmbrobodiţi de la Adevărul care au dorit să mă ia la întrebări despre 1989.

I-am lăsat , le-am explicat şi încercat să îi fac să înţeleagă că într-un mecanism sunt rotiţe care au rolul de a învîrti pe altele în sensul acelor de ceasornic. Adică pentru a fi mai limpede, le-am explicat copiilor anchetatori că a avea capul pe umeri în situaţii limită face mai mult decît orice aventură. 1989 nu a fost o aventură. Fiind unul din cei cîteva sute care au avut grijă ca prin acţiunile întreprinse vărsarea de sînge să fie limitată, am avut naivitatea să cred că îmi pot lipi pe buletinul de viaţă un timbru sec. Revenind descopăr, prin Adevarul de week end de acum vreo două săptămîni, că Florian Silişteanu este singurul membru al Uniunii Scriitorilor care nu are Bac. Sigur că da, banca din clasa în care soarta predă e un pic mai în spate. Nu am făcut niciodată un titlu de glorie din această absenţă de viaţă, lăsînd să vorbească premiile, diplomele, etc. Mulţumesc fratelui Radu Aldulescu, poate cel mai reprezentativ romancier al timpului nostru, pentru încurajări şi urecheala de bine pe care mi-a

dat-o.

Puştanii de la Adevărul mestecă din guma cotidianului scuipînd pe alocuri. Ce mă înviorează totuşi este că în cazul Florian Silişteanu se abţin să scuipe poetul (slavă Domnului!)

Oftică imensă, conturînd  că, ar trebui să dau socoteală , vezi domnule, pentru bănuţii pe care îi mai fac organizînd diverse evenimente. Fac aici o paranteză să amintesc că, exact acum două săptămîni după Adevărul de week end tipăritul, mă sună fratele Lucian Gheorighiu să îmi spună : bătrîne, ăia de la Adevărul  ţi-au dat poza mai mare ca a lui Ceauşescu. Se regăsea în verbul publicaţiei atitudinea, un fel de atitudine despre golăneala din lumea literară ( vezi Uniunea Scriitorilor) chestiune pe care şi eu o condamn. Ca să scrii în Adevărul de week end că Florian Silişteanu mai cîştigă un ban organizînd fie un spectacol de folk, fie de teatru, manele ori altă  specie nu cred că este ruşinos. Da, bătrîne, mai cîştig un bănuţ. Conjunctura în care apare Florian Silişteanu în această oglindă m-a obligat să reevaluez anumite aspecte din capcana aceasta de viaţă. Impostori au existat  şi în mişcarea revoluţionarilor şi există peste tot. Nu mi-e ruşine de absolut nimic. Nu fac parte din nici o gaşcă, nici literară, nici a gazetarilor. Mă uit doar de fiecare dată cînd observ ceva prin lume cum aşez în oglinda în care să îl văd pe Dumnezeu. În orice ţară civilizată unui luptător în Revoluţie care a fost remarcat nu i s-ar fi luat niciodată onoarea cu care a fost răsplătit. Ce doare este că în tot acest timp de 22 de ani, mii de inşi şi-au exploatat conaţionalii făcînd miliarde de lei. Aşa că dragi băieţi ( au fost doi tineri de la Adevărul) este bine uneori să ai răbdare, să îţi aprinzi lanterna în momentul în care vrei să găseşti cifrul exact. Nu port nici un pic de ranchiună acelor tineri. Ce m-a durut este că tot în perioada respectivă postul de televiziune Realitatea Tv a prezentat la ştiri, trăgînd clopoţelul, o fotografie cu Florian Silişteanu alături de cîteva fete frumoase şi Mihai Trăistariu. Cu ce am greşit domnilor că am fost în stare să organizez şi să prezint un eveniment? Unde este prejudiciul adus Uniunii Scriitorilor din România? Aţi semnalat într-adevăr, spre deosebire de celelalte nume apărute în acelaşi material, că nu contestaţi valoarea ca poet a lui Florian Silişteanu. Pentru ce atunci această înverşunare?

Bunnnn! Apare în titlu sintagma cracii lui Udrea. În urmă cu două zile veneam din Sinaia spre Bucureşti la ocazie. Omul avea staţie aşa cum au camionagiii. În apropiere de Cîmpina se anunţau prin staţie unii pe alţii că sunt postate echipaje între cracii lui...Udrea. Dacă s-a ajuns pînă aici nu văd de ce mîine, poimîine uliţa pe care ne înghesuim nu ar avea un semafor pe a cărei culoare verde să scrie simplu: Năstase a fost un deţinut model. Păi dacă a fost model de ce nu l-aţi oprit? Treaba e pe bune cum la fel de pe bune  e şi faptul că ieri am văzut un film american din 2012 în acţiunea căruia am cuprins ...un Aro! Un Aro, tăticule! În el doi tipi care se numeau Florin şi Dragoş! Film de acţiune 2012. Căutaţi-l! Cam atît pentru azi cînd am chef să mă uit la Kanal D, să îl văd pe Christian Sabagh cum prezintă ştirile fiindcă e poate singurul prezentator de ştiri care, atunci cînd vorbeşte despre nenorocirea cuiva nu rîde, aşa cum am văzut că fac nişte ţoape şi nişte ţopi pe micile ecrane. Şi dacă tot l-am lăudat pe Christi vă mai spun că i-am vîndut acum doi ani un trenuleţ electric. Îl vreau înapoi să ne dăm o tură. Cît despre poştaş nu e nimeni mai potrivit să ducă tolba decît Kevin Costner.     

duminică, 24 februarie 2013

oamenii cu porţi pe umeri


poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [florian stoian- silisteanu ]
|     | 


e din var şi cânepă luna ce mă-ntunecă
cum pe lama de cuţit anotimpul răstignit cum pe brazdă stau să crească alte lumi să mă găsească
DA! iată haina cumpărată Doamnă din de-ar fi cândva odată
luat cu împrumut cu ziua luat ca pe o fiară şi pedinlăuntrul duc la cimitir pământul şi-l însor şi mă pe mine iar măsoară crucea aia mamăăăăă ce-a rămas pedinafară

ce-ar mai fi de verde ziua aia care se tot pierde şi se-adapă dintr-un nor ce pune la brâu fluierul şi sunetul care umple pântecul?

nici-un semn pe drum nici paseri nici măcar un nasture care iată cum desprinde câmpul de un plasture Ce de paseri ies din rana...

şi se face somn prelung porţile deschise intră-n uşile promise şi-amândouă se închid oamenii cu porţi pe umeri duc la târg ziua de vineri să o vândă să o vândă viaţa care stă la pândă la numărătoare lipsă


vă rog!

sâmbătă, 23 februarie 2013

Portret



lui Nichita

de [florian stoian- silisteanu ]



Sclav era şi nu era
Şi-o brăţară din cenuşă
Ce nebun gîndise sfera
Timpul dîrdîind la uşă

El avea dinţi şi măsele
Şi un cal din carne-fier
El era pîn-la prăsele
Morţii mele zilier

El avea un os de carne
El avea un os de cal
El avea un fier potcoavă
Pentru bal.Nu pentru bal

Calul l-a avut pe cer
Noaptea l-a avut pe fier
El avea ruptă cămaşa
Dinspre cer.Da..dinspre cer

joi, 21 februarie 2013

Să mori într-o lacrimă


de [florian stoian- silisteanu ]
 


Ştiu că uneori femeia umblă la icoane şi le tot aranjează ba după sfântul zilei ba după închipuirea de noaptea trecută.
Ştiu că femeia uneori merge la fântână şi aruncă ciutura prin oglinda ultimului pătrar.
Spre dimineaţă îşi caută bărbatul prin manualele de istorie dar degeaba niciunul nu i se potriveşte cu toţii au aparţinut unei alteia.
Când întunericul dă să bată la uşa pântecului pe cer încep să zornăie din nou bănuţii de aramă. Pe urmă poate te prinde şi pe tine îmi zic te prinde somnul la frontiera căruia cineva dă de pomană ziua de mâine.
Ştiu că pe tine Femeie te caută Domnul mai ceva decât pe bărbatul. Cum altfel s-ar putea de vreme ce prin livada ucisă copilăria încă şchioapătă. Ei da! Pe tine femeie lumea te caută încă pe etichetele de la fabrica de textile romarta pe spatele cutiilor de chibrituri ori în ultima vreme prin textul de pe biletul de tramvai care şi ăsta face reclamă la cine ştie ce şampon.
Mai ştiu femeie cum că prin Gara de Nord de ieri dimineaţă trag şi mărfarele ce aduc muncitori pentru schimbul trei ăia de scriu poezii şi mor mai apoi într-o lacrimă.
Da femeie! Multe ştiu despre tine numai că la uşa bisericii în dimineaţa acestui poem cineva a întrebat cum arăţi....Şi eu neştiind mai nimic despre tine am şoptit doar că răspunsul nu poate călători în nici-un chip că femeia pe care o căutăm se ascunde în sunetul iute şi spart al biciului acela ce încă se înfăşoară pe spatele Domnului nostru Iisus.

sâmbătă, 16 februarie 2013

cântec orb de duminică

Largu-i dânsului de dinspre apa mare
Pasărea cu pene ude de încuibărind ce are înc-un cuib
Chiar pe linia de pușcă în și dinspre răsărit cătare

 Îspre trag și cu dinspre adâncime trag spre geamandură
Cântec despre orbul de duminică nevăzut de corb
Dinspre pântec și lumina și de tine de distanță
Mă las iar născut în femeia care coase stelele
pe cer pe dos cu ață
De aceea nu se face niciodată dimineață
pentru orbul de duminică ce-nvață apa
să o calce și să spele cu picioarele
mâinile- clarvăzătoarele

Trec pe rând salvări și pompieri
Îngerii ascunși în halate de brancardieri
trec pe rând să o sărute
A murit fără lumină
într-un accident banal
Ziua cea de ieri
s-a izbit de mine-n frunte

sus
spre deal

duminică, 10 februarie 2013

cântec de tânăr soldat

Cantec de tanar soldat
poezie [ ]
florian stoian silisteanu   | 

Îşi cumpărase aripi soldatul
Să uite să-ndure-ntâmplarea
S-au vândut trandafirii iubito
Ce rece şi oarbă e marea
Cum toate se duc spre cerul- înaltul
El unul-..noi altul

Mai rămâne şi mai pleacă şi nimic
Vreau să am un cocor şi să-i strig
S-au vândut trandafirii iubito
Pe un taler lumină pe un altul ţărână
Mult prea multe în lanţuri
Şi mi-e frig

Am să stau să lumesc în fereastră
Anotimpul pierdut n-o să-l ştii
S-au vândut trandafirii iubito
Ce-am pierdut şi rămas nimănui
Nişte stele ori semne mirosind a gutui

Pe un rug de-ntâmplări mă voi arde
E târziu pe pământ e departe
S-au vândut trandafirii iubito
Ca un fulger ce a împietrit
Pe un semn dintr-un semn dinspre carte
S-au vândut trandafirii...poetul
Pe un cîntec de tânăr soldat s-au vândut
********************

vineri, 8 februarie 2013

7 ani la dietă. Aventurile unei femei grase, de Marie Vrânceanu




Aşa cum spunea şi Simona Ioniţă pe blogul său “Carte în dar”, titlul te-ar putea duce cu gîndul la o dietă care durează 7 ani, motiv pentru care, dacă eşti într-o perioadă a vieţii tale în care vrei să slăbeşti rapid, metoda nu îţi surîde.
Dar nu este aşa. Povestea femeii grase şi a aventurilor sale se întind pe o durată de 7 ani, timp în care aceasta face mai multe călătorii dus întors între Obezolandia( ţara graşilor) şi Dietolandia( ţara slabilor).
Cu o greutate care ar face invidie micilor luptători sumu, femeia grasă ţine cu tot dinadinsul să ajungă la silueta perfectă , dar doreşte ca acest lucru să se realizeze fără prea mari eforturi. Curele de slăbire, mai ales cele hipocalorice nu îi plac, în schimb este tot mai atrasă de produsele din reclame care promit pierderi monstruoase în greutate şi asta în timp scurt şi foarte scurt. Dietele de 7, 10, 15 zile sunt preferatele sale şi mai sunt şi pastiluţele pe bază de chitosan, fucus, la preţuri care slăbesc mai mult buzunarul decît silueta. Deşi, după cum mărturiseşte, cheltuie pe promisiuni deşarte contravaloarea unui Mercedes benz, femeia grasă nu se lasă abătută şi crede cu tărie că va slăbi. În realitate aşa şi este doar că foaia sa de parcurs spre greutatea ideală va trebui, pe lîngă nume şi prenume să mai includă şi eforturile personale.

Care este punctul cheie al acţiunii?
Femeia grasă, care se numeşte Marie Vrânceanu, autoarea cărţii va lua o decizie magistrală: aceea de a se specializa în nutriţie motiv pentru care în anul 2004 se va înscrie la Universitatea statală din Milano la cursul de nutriţie şi sănătate unde, va fi admisă în urma unui concurs. Urmează alte cursuri şi specializări şi din obeză autoarea ajunge o nutriţionistă de notorietate, în prezent aceasta lucrînd la mai multe proiecte împreună cu cercetătorul de talie internaţională dr Keith Grimaldi, director ştiinţific la proiectul Eurogene.
Cînd am început să îi tratez pe alţii după ce mai întîi m-am tratat pe mine , m-am întrebat cum se va sfîrşi acest tratament sau dacă se va sfîrşi. Să fie clar: nu există miracole. E vorba doar de a trata în mod corect o eroare. După multe cure falite am depăşit în sfîrşit frica de a ma reîngraşa.
Autoarea propune ca soluţie pertinentă şi definitivă, dieta genetică şi care aşa cum spune dr. Keith Grimaldi în prefaţa cărţii reprezintă asigurarea pe viaţă plătită o singură dată.
În baza genotipului personal nutriţionistul va decide care sunt alimentele şi cantităţile din care individul va trage folos maxim.
Cartea este un ghid pentru toate persoanele cu probleme de greutate şi mai ales un semnal de alarmă: nu vă mai lăsaţi păcăliţi de cei care vă vînd fum, spune autoare în introducere.

Marie Vrânceanu a absolvit Facultatea de Biologie la Iaşi şi în anul 2000 a emigrat în Italia, unde s-a specializat în nutriţie, urmînd mai multe cursuri printre care :

-nutriţie şi sănătate –Universita degli studi di Milano

-biologia-fiziologia modulistica a nutritiei umane- Universita Cattolica di Milano

-reglare biologică şi medicine complementare- Universita degli studi di Milano

-reacţii adverse la alimente şi principalele tehnici de diagnosticare- Accademia Internazionale di Nutrizione Clinica

Este redactor, rubrica nutriţie, la ziarul Vocea ta, Nuremberg
Consultant pe teme de nutritie la Curierul medical de Argeş , unde semnează săptămînal rubrica Nutriţie şi sănătate.


Apariţii media:

Stil şi Eleganţă, Curier Tv
Look tv,  în emisiunea lui Luis Lazarus, Pe bune
Radio Romania Cultural, 6 decembrie 2012, Pentru viaţă cu Claudia Laslo.
Radio România Cultural, Născut în România , cu Corina Negrea.

Este promotoarea testului de nutrigene şi a dietei genetice împreună cu dr Keith Grimaldi, director ştiinţific la programul European Eurogene.  

În luna mai va participa la World Forum for Nutrition Research  Conference,  Reus, Spania,  cu lucrarea de cercetare Mediterranean Diet vs Low calories Diet


duminică, 3 februarie 2013

digi24.ro | Dieta genetică are tot mai mulți adepți

digi24.ro | Dieta genetică are tot mai mulți adepți: Un test ADN poate oferi cea mai eficientă soluție de slăbire. Asta susțin adepții dietei genetice. Aceasta presupune un regim alimentar personalizat în funcție de modul în care organismul reacționează la fiecare aliment în parte.

sâmbătă, 2 februarie 2013

despre distanța mea de om rotitor


poezie [ ]


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [florian stoian- silisteanu ]
2013-02-02  |     | 


a venit la mine o pasăre și mi-a spus să
merg după ea

- cum de vorbești pasăre în distanța
aceasta a omului cum de pricepi ?
- nu vorbesc ci numai adun din semințele
Domnului și le potrivesc rotitoare din loc în
loc ca să se poată număra oamenii- a răspuns
pasărea în timp ce mergeam după ea ea
păsărea care zbura înaintea mea la doi pași

- auzi pasăre spune-mi te rog de unde vii
de unde mă cunoști și cum de ai știut că sunt
viu?
- de unde vin eu ai plecat tu iar de
cunoscut te-am cunoscut când erai mort -
spuse din nou pasărea dând din aripi fără să
se audă

- măi pasăre dintre toate distanțele de pe la
noi cea mai frumoasă este lumina iar dintre
toate dealurile de pe aici cel mai lin este un
măr când înflorește și dintre toate absențele
pământului cea mai dureroasă este femeia
(dar pasărea tăcea de parcă muțenia
lumii se agățase de pliscul ei. tăcea și zbura
mai departe

- pasăre de ești cum spui de la Domnul
spune-mi ce este iubirea în ce se măsoară
timpul acolo ce se cumpără și ce se vinde ce
se înalță și cum se ridică...
- nu există timp ci numai oglinda unei
vedenii nimic nu se cumpără nimic de vândut
iar de înălțat niciodată ce a mai fost ridicat.
Vrei să știi ce este iubirea? mă întrebă
pasărea oprind din zbor vrei să știi ce este
iubirea strigă pasărea înfoind tu tu vrei să știi
ce este iubirea începu să țipe ea pasărea tu tu
vrei tu să știi ce este iubirea urla pasărea cât
putea tuuuuuuuu tu vrei să știi ce este
iubirea… tu…. care ești… aripa mea?